EXCES minim

Sub fascinatia efectelor de incantare si desfatare perceptiva, se continua de'a lungul timpului acelasi proces de propaganda ideologica. Reverberatiile formale ale misterului si ale atractiei perceptive se regasesc firesc in formule de regandire ale excesului de decorativism si patetism propagandistic baroc. Minimalismul constient si asumat al procesului de stabilizare a unor staturi ale societatii contemporane devine intr'o masura similara un element propagandistic, perceput ca o compensatie valabila a barochismului consumist. De la excesul de imagine, culoare, forma, la limbajul minimal, structurate in ambientul creat, publicul are posibilitatea de a percepe rolul asumat al celor doua tipuri de iluzii.

Curatori : Oana Nicuta, Andreea si Adrian Stoleriu







Nostalgia centrului: decadenta, consumism, baroc

O atmosfera spectrala invaluie un spatiu imaginar: vestigiile unei lumi disparute reapar in sanul experientei cotidiene, asemeni unor fantasme colective,si irump in cadrul ordinii familiare a vietii contemporane.
Decadenta romantica este semnul estetic al disparitiei unei clase sociale si exprima convulsiile nasterii altora intermediare: disolutia nobilimii si nasterea burgheziei precum si a proletariatului, specifice societatii industriale. Lipsa masurii si afirmarea excesului, lamentarea si nostalgia originilor, inchistarea in forme lirice si melodramatice a sensibilitatii, specifice decadentismului, reiau de la randul lor stilistica decadenta a barocului. Barocul este teatral, emfatic, patetic. Decorativul in excesiv mascheaza in cazul sau pierderea ratiunii, afirma expresia fluida si volutele specifice afectului si sentimentelor, transforma in cele din urma pathosul in maniera, sentimentalism, abstractie. Forma sa contemporana: consumismul, excesul, simulacrul.
Ambientul construit semnaleaza un oximoron: el face posibila intalnirea dintre exces si minimalism ca extreme provocate de lipsa masurii si hiper-productia culturala. Iar lipsa masurii, sesizabila in atitudinile extreme fata de corp, de reprezentarile identitare (feminism, multiculturalism radical, pornografie) si sociale (precaritate si hiper-burghezie) poate fi inteleasa ca efect al disparitiei centrului, inteles atat in sens religios cat si in sensul autoritatii politice. Daca acest oximoron isi are drept context o criza generalizata a vietii contemporane, specifica modernitatii tarzii, ea desemneaza in special criza ratiunii, falimentul logocentrismului si domnia simulacrului. In orice sistem,(dupa cum ne invata Derrida), locul centrului nu este decat o simpla abstractie(principiul, temeiul, transcendentalul) constitutiva oricarui sistem, fie el religios, politic sau social: o iluzie transcendentala necesara. In acest loc lipsit de un topos propriu pluralizeaza simulacrele centrului: imagini care ne seduc si care prolifereaza la nesfarsit.
Lasati-va asadar inselati, caci insasi nostalgia centrului este astazi simulata. Ea este doar o alta figura a unui mecanism implacabil de seductie si consum cultural.

Cristian Nae